de Daniel Aurelian Radulescu
Pe țarina, meleag natal, cand vii sa stai,
Caci o visai cu gand copil, sau tanar
Și nu-i ce-a fost; nu ți-e la cap, un umar
Nu poți fi doar o ținta, sa tot dai!
Și intors, in lumea larga acceptat,
Așa cum ești, cu tot, cu tarele etniei,
Revii -cautat, știi- doritul meseriei;
Macar ești roata lipsa, din mers, neșchiopatat!
Doar gandul, iar himera, iți tot spune
In zile de amurg, cu alta, alta bolta,
Ca suflet ți-ar mai cere din nou, o alta volta
Și dor, uituc de toate, stupidul, te rapune?!
Iar vis, ca orice vis, il crezi un schimbator
Și lași un zi de zi, caștig, amici leali,
Zburand cu minți zalud, spre paria reali,
Din țara, toata rana, ce-și fura viitor
Și nu gasești, iar, cine sa-ți fie ascultare,
Ca nu-i decat mocirla piscina de inot
Și furtul de caciula, cu mana pan' la cot
Nu e, decat narcisic, o ruta ci carare!
Revii scarbit de tine, te pipaind ce ești
Și-ți juri, a cata oara, doar logica sa fii,
Imbrațișand pe-ai tai și alți ferici, ca vii
In țara ce te așteapta; doar tu sa o primești!?!
Uitand de mascaricii, din naștere prostești!!!
Ps
Cand țara n-are grija de mine, individ
Și Stat de vorbe goale, ce tot eu țin, ma fura,
Iar un popor, ce-și zice ca e, e-o facatura,
Caci se complace, vrea, sa-i vina rand rapid
Și "lui" sa-i fie sus, la randu-i, sa jupoaie
Refuz, ca un berbec, sa-i fiu in turma oaie!
11.05.2013
|