de goeteri
Intre timp, adica atunci cand nu mai e deloc,
sau nu e afectat a ceea ce era predestinat uitarii,
nu se-ntampla nimic -și-i foarte natural- nu-i ioc;
e vid de corp, de "este", vreo himera-gand E relaș cautarii.
Și in tot acest rastimp care nu-i timp in sine,
totuși se trece Restul sta prins inert, nepregatit,
"a l'improviso"-n pleonasmul de surpriza intervine
cu scuza de rigoare, ca totul s-a schimbat tacit.
Parca-i un inițiator de rau ascuns, vrut pe furiș,
transmis atat de calculat sa fie implacabil "prea tarziu",
tot petrecut intre jaloane inventate intr-un paienjeniș
din care din cocon se metamorfozeaza sabia Damocles pentru ageamiu.
Deci e-o justificare cand inexistentul ciob, spartura de refuz, e strassul de-un geamgiu.
16.01.2012
|