de goeteri
A trecut iar minciuna și astazi pe la poarta
La braț cu fala goala, pretinsa și deșarta
Și se mințind profund, pe fața atat de tare
C-ajunge sa se creada ca adevar, candoare.
Iși face-o carapace minciuna dezlanata
Ca nu se mai ascunde, impertinent, sfruntata,
Cu zambet posesiv se declarand normala
C-oricum e generala, deci nu-i exces sau boala.
E-așa de suava, ingenua, o pur nevinovata
Minciuna, ca se vrea intr-una repetata
Caci se mințind mereu pan-a se-nduioșa,
Devine-o calitate, nu adevarul Ea!?!
23.01.2012
|