de Daniel Aurelian Radulescu
E inlanțuit amorul, pe strada ce vazu' iși cerșește,
Cu braț dupa umar de-o fata mignona topind de-un sarut,
De un tanar in suplu, ce s-apleaca sa stranga ce-ar fi un imprumut
De nu, e de dor, de un veșnic molcom zbuciumat Se iubește!
Probabil ca zboara amandoi, ca pașii nu-i simt, nu se uita,
Nici unde pașesc, se strang unul de-altul mai tare,
De parca-s un tot Nici ei nu mai știu, oare-s oare?
Se pierd din vedere! Trotuarul se-ntinde, sa-i aiba ca alaiul, suita.
17.11.2013
|