de goeteri
Vi s-a-ntamplat sa plangeți dupa vechi;
Sa nu iubiți raceala noului, dorind stravechi?
Priviți, cu jind, fotografii alb, negre, gri?
Va-ntoarceți frica-n locuri unde-ați retrai?
Repudiați pereții-n sticla, fumurii
In care se pravale ceruri albe, azurii?
Visați la bejul-brun din alte timpuri;
Petreceți timp, "feed back" de anotimpuri?
Va așezați pe banca-n parc, pe bulevard,
S-atingeți neștiuta lemnului esența de bastard;
Sa-i rupeți din vopseaua stramba, decojita
De multe treceri, așezari suspine de iubita?
Va plecați capul, la casuța de bunici,
Sa-i treceți prag, cu trup și gand, lasate aici
Pe o masuța fara lustru, de rupturi tocita?
Revedeți blanda cocarjata, mult muncita?
Sau poate-s singurul pierdut, lasat de timp
Sa baladez realu-n virtual, din vreun Olimp
Uitat de modernism Sunt o relicva, o sușa;
Paiața ceruita de la anticari, prozaica papușa!?
Sunt eu, din lemn facut, sa n-am rugina;
Lucios de lustru, un desprafuit, s-am timp patina
De vechi, cu gand mereu plecat in urma
Sa fiu eu oare cel ce s-a pierdut de turma?!?
10.10.2010 |