de Daniel Aurelian Radulescu
Se-aduna rau de-aluviuni in estuar
Și de-un picior se șchioapata o scoica
Orbita de nisipu-n malul planetar
Se trage-n carapace ca-ntre sani o doica.
Iși avaleaza sarea marilor ajunse,
Se ascunde de prea multa lumina
Ce-o mistuie-n ea insași valve nepatrunse;
Un glob pe-un fir de praf in sidefare fina.
Se apara cu ce-i mai bun in sine
Timp lung, nu-și pune cap pe perna
De parc-ar ști ca doar un șnur o ține
Și moare intr-o zi ucisa pentr-o perla
O viața-n nevazut, cum cant de-o neagra mierla!
11.02.2012
|