de Daniel Aurelian Radulescu
Cata valoare am cunoscut,
Cata cinste, cultura
Și cat de patriot și eu am fost,
Mai sunt
Pe timpul cand n-a fost numai avut,
Nu se vorbea-n doi bobi pe aratura,
Biserica nu era doar zi de post
Și era vorba un cuvant!
Ah, ce rușine aveam,
Roșeam adese
La vaz de-o fata ca o floare,
Tot timida, fina,
Sau pentr-o nota proasta, daca luam
Cand mama, pentru sora, pregatise zestre
Și vizita la rude era sarbatoare
Și nici mașina nu era straina!
Toceam s-ajung mai sus,
C-așa doreau și-ai mei,
Sa se mandreasca ei și-o-ntreaga țara
C-am ajuns cineva
Iar titlul, de licența, nu era simplu presupus,
Profesori erau casta, nu niște farisei
Iar hoți, doar prezumați, nu mai stateau pe-afara!
A fost timpul mai sfant,
Inca demult
Parca și lumea era mai curata,
Mai cu stil
Pe timpul cand un rege ne iubea pe noi, pamant,
Sau mai-nainte mult,
C-o țara rasculata
De adevarat nu doar un șpil!
Nu se dansa in pinguin pe strada
Și respectam bun, rau,
Pe cel ales de noi,
Fara injurii grosolane
C-aveam o educație bravada,
De mult bun gust, nu golul, hau,
Motivand false -meritat- nevoi
Munceam neașteptand plocoane!
29.09.2012
|