de Daniel Aurelian Radulescu
Ce invaluie osmotic caldu' in plapandul derm
Și gaza, chiar și musca, se danțuiesc, biz are
Și din pomi verzi de cruzi, petale ning și ferm
Pamantul frige talpi, le ușurand sa zboare!
Și-omat pufos, pe albastrul de cer, se-anina acuma,
Doar pasari in elan il intretaind fugar
Cu ciripit coral, ce impraștie cum spuma;
O nea ce-a imbatranit, spargandu-se-nspre altar
Caci sa se roage-ar vrea, acum ce-ajuns bigota
Dupa ce-a pedepsit nevinovați sa moara
Doar ceva timp in urma, se-nvaluind in flota
De vanturi cu nameți, ranind, mușcand cum fiara
Norocul e uitarea -caci albul cast și pur
E numai o himera ce se topește in fond
Redand viețile luate din seva-i de-un picur
Mustind in ape repezi și mari- nisipul blond.
'n cuptor se plamadește oțelul și ideea,
Se amestecand poetic sub stea, etern furnal
Intr-o minune sfanta; caci cum mister, Iudeea
Calaului dand viața, e-un unic vis, astral!
Așa ca se reintoarce gandul inspre feerie
Sub topitura lupei de neprivit; c-orbește
De nu știi s-o privești inbucurat, sa vie
Dintr-un strafund mortal Și viața o lumește!
Și culori canta, sunet incoloreaza iriși
Și inimi bat mai iute și batai sunt in corduri.
Și se innoiește totul, nasc veșnic berze, ibiși
Și suntem toți un tot, cu soarele-n acorduri
03.05.2012
|