de goeteri
Campii de strabuni, cu spice de lacrimi
Muncite cu sarg, cu sudoare de avut,
E ogorul intins, razboit printre patimi
De zeci generații, l-au vrut l-au pierdut.
E brunul mustos, aparut dupa ploi,
Ce naște din boabe cotiledoane,
Sau griul, uscat și crapat de nevoi
E sursa de paine-a hrani milioane.
Privim frumusețea de galben și verde
Intinsa, din talpa de șina de tren.
Visam peisajul, vederea se pierde
In gandul, din cantul de linii-n refren.
Se pare ca totu-i așa, de cand timpul
Nici gand, nu ne poarta, la bietul țaran
Ce calcul de munca-i la el, anotimpul;
Pamantu-i e viața și sursa de ban.
E-o lume nedreapta, de false valori,
Ce pune-n pamant cate-un suflet de om
Ce rost, are munca-i, ca tu sa nu mori
Purtator el pe brațe, de poame de pom.
Il vezi in comuna, sfrijit, coasa-n spate,
Muncește sa lase avut, la odor.
Pamantu-i la el, pentru morți și bucate
Noapte-zi-i la arat, semanat, recoltat,
E ogor
12.07.2010
|