de Daniel Aurelian Radulescu
E un șuvoi pe strada cu sens unic, toata borne,
numerotate incepand cu zero, de la minus noua
și vad tot, mai de jos, se inalțand in palcuri largi și uniforme
leați ce tot sting lumanari, suflandu-le pe una intai, pe doua
și tot așa, in marș de peste trei sute de pași 'ntre etaloane,
fara odihna, parca remontor e intors de-o forța nevazuta
se scurg schimbandu-și chip și formele de timp, dupa jaloane
și arunca-n gropi, pe banda de serviciu, tot ce e cazut, cazuta;
ca pași s-au terminat și arcu-i rupt deci, ruta intrerupta,
iar gloata tot se inalța, stau la toarta doi, se mai despart, desparte
și arunca, inapoi la punct de start, unul de-al lor, creația inceputa,
ce intra in șiru-i destinat, in alaiul nașterii, prelins spre moarte,
la capat de-orizont fiind linia finala, fara un caștig, vreo cupa,
doar trec pe rand tot alți neobosiți, se poticnind 'n alt "finish"
și-un picur uriaș atinge sticla privitorului; cu-o lupa
iși intorcand privirile 'nspre neant cu semn de mana intr-un cruciș!
10.05.2013
|