de goeteri
Ah Doamne ce mult il iubesc pe Rege;
inca de cand și tatal și bunica
chipu-i intrupau E tot ce am mai drag,
e singura poveste adevarata,
e tot de ce ma doare și mi-e dor,
cel ce-ar putea reface țara mea, scapata
M-anin de timp cand se spunea ca "totul merge"
-așa cum auzeam cand eram atatica-
și-aveam monezi de-argint -faceam șirag
cu chipul tanar, efigie- in șifonier, in dormitor.
Ce grav pacat ca mi-am pierdut poveste
ce-mi legana copilaria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanți, cu primul automobil,
cand ascultam la radio fara sa ne dezlipim
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regasește onoare, datoria
N-am nicio șansa sa-mi educ copil!
EL, unicat -de fapte și de martor- aproape centenar,
e contrazis de chiori
ce nu știu pioșenie, altar,
niște croncanitori, ciori
hulpavind la leșuri
ce le sfarteca,
sau de uzurpatori
ce minți sa spele-ar vrea, sa ne duca cu preșuri
cu gura lor spurcata de naparca
și mulți alții pe margine, prostie,
atei ce cred trompete
despre vagoane-n gari
in șiruri nesfarșite
ce le-ar fi luat, lor, comori
o alta seminție,
recreatoarea de un Dragobete,
de care n-a știut nicicand,
ca n-are cum sa știe, fara minte gand!
Ma-ncant arar, cand reapare
printre cenzuri nemotivate,
printre can-can-uri desfranate,
cu mulți palavragii, fara de-adevarata carte,
ce-și vor doar ca sa-și aiba parte
mi-e dor de tot ce povestește,
ce am uitat,
ce doar prin el exista;
de un regat,
de adevaruri dintr-o lista,
de multele petreceri ce-a fost martor,
de evenimente, o istorie nescrise.
Și ii vad parul tot așa, facut carare
și gesturile calme, ganduri neingaduit de interzise
Și inca ii simt mana calda de la aniversare;
posibil anevoie de sarbatorit in țara ce pe rand o tot conduce cate un tartor?!
Am dor nebun sa fie iar regat, sa strig "Oo, Majestate"
Ah Doamne, ah, ce mult, ce mult ma doare!!!
26.04.2011
|