de Daniel Aurelian Radulescu
ce limitat sunt
pana și-n propriile vedenii;
nu ajung niciodata la orizont,
chiar daca alerg sa-l ating,
e precum norocul, o himera,
oaza din deșertul arid, crunt,
viața, ce-n fond e puține decenii
și nu-i știu sfarșit, nu-mi prezinta decont,
cum lacrimi-s, ce vars și oceane n-ating
este limita mea, circuitul de-o sfera!
10.05.2013
|