de Daniel Aurelian Radulescu
Ce inseamna nume in fond? Nimic profund!
Poate un moft de-a s-etala cel care-l pune,
Sau un abis ce numai el 'l explora gand,
Predestinand cumva speranțele a fi bune.
Așa-a fost purtator si micul cațeluș, un boț
Cu pielea fina-i in culori maron-lucioase,
Pe trupul-i lung, valseozele-i in spate moț,
Le leganand apoi in mersul dupa oase.
Plapandul fin, cu labe mici, puțin aduse,
Cu ochii calzi de-un umed-luciu, negru-brun
Pe botul fin, prelung și urechile-n jos duse
Era cat palma intr-un decembrie, in Ajun.
Dormea adesea, dus cu tot cu sforaieli,
Pe un fotoliu, ce se pare, al lui era
Și ne incanta cu glas zglobiu, sau maraieli,
Incantat tot cum le scotea și nu știa.
A fost furat și l-am gasit, l-am luat acasa,
L-am și arvunit fara vreun ban, sa stea la bloc,
Dar fara, lume-ar fi fost singura și ștearsa
Caci ne-asista tot faceam și-n orice loc.
Un pic gelos, cand se striga un alt de nume
-Al lui Bobița, prieten bun, dulau de paza,
Sau la pisicii, ce-i dormeau ca duși din lume
Pe trupu-i cald- venea tot el Pașa, de vaza!
Nebun era sa- ne insoțeasca oriunde-am merge,
Plangand amarnic pentru orice parasire
Pana ce azi, in drumul scurt viața și-o șterge
Cum n-ar fi fost de o mașina, in depașire!
PS
O fi indeajuns doar noua luni pentru omenire?
PPS
Pupila-i vad si acum, din colțuri dintre pleoape,
Cu botu' intins pe labe, parand a nemișcare
Și ma pierd lacrimi tot, in ochii lui de ape
Calau ce n-am știut, sa-l educ a fi mare
Ca lumea, ea-i o hada; de omoara, e doar eroare?!?
27.08.2013
|