de Daniel Aurelian Radulescu
De n-aș putea sa ma intind palma,
N-aș mai fi om, m-aș poticni,
Chiar vertical de știu c-aș fi.
Sa mangai n-aș da mana calma,
Nici nu m-aș ține nou-nascut,
Sau daca aș fi ca o primata,
Nu m-aș inlanțui sarut,
N-aș avea ganduri niciodata,
Neștiind cum sa strapung liane,
Aș trai ghemuit, o valma,
N-aș prinde brațe diafane
Barbar aș fi, suflet de-o palma!
15.03.2013
|