de goeteri
Stau langa soba, ii dau frigul
C-altfel nu s-ar raci
Ma chircesc cum covrigul
Și-aș boci
Și-s cu capul in jos, țin un scaun pe dos
Sa-mi vina minte
Din firele parului, ca lancii ațos,
Ordonat pana-atunci Pierzandu-ma-n prea mult cuminte.
Iar foaia se-mpinge in bila de pasta,
O-nghite
Intr-o seara de iarna nefasta
Creandu-mi ispite
Sunt de mult 'n timp de bezna;
Trecut sa-l caștig
Ca-n cartul de straja-n cazerna
Santinela de frig.
De-aveam arma-ncarcata
De-o tinerețe,
Agațata pe umar cu parola de intrare pe poarta
Eram diminețe.
Daca-i tot material, cum se spune,
Și gandul
Nu-i motiv sa n-am drept la minune;
Sa-mi iau trupul, trecut iar cu randul?!
Nu doar gand! Cu totul pe rand, iar curandul
Deja sa ma știe
Pe mine ahtiat dupa viața, bolandul
Cel ce ține in palma dreptate și-nvie!
Aș dori de-ar putea, sa-ntrupeze in mine-o Mesie
20.02.2011
|