de goeteri
Ingrozitor ce negru poate fi nevazul
Și mai ingrozitor, de cunoșteai lumina,
Ce o uitam; doar lipsa-i da statutul de divina,
Altfel n-am ști nici fericirea, daca-i rozul!
Ar fi un simplu simț pierdut, din cinci sau șase
Și nici n-am ști sa spunem "Ce frumos!"
Nici n-ar conta de cat ești de jegos;
Am fi mai ințelepți cu mult, nu plini de strasse!?
C-am pierde raza calauza și frivolitate;
Fara canoane de model, mai zdrențaroși am fi
Și poate timp ne-am mai petrece a citi
Așa pe intunericBraille. Ne-am mai reface carte!
Ferice am fi cu toții, o plus valoare
Peste ce-i fizic am fi doar esența.
Prostia ar dispare din necompetența,
Ca oricum nici nu se vede Tot, e-o-ntunecare!
Sigur am fi mai parfumați, totul mai dulce,
Poate o-ntreaga lume-ar fi lapte și miere,
Caci orice simț parca-n mister se cere
Nici crime fara vaz n-ar fi, nici hoțiCe sa apuce?
Cu siguranța alb ar fi și suflet, har
Și minte-ar fi criteriul stralucirii;
Doar de-am reinventa un alt organ privirii
Am deveni iar ciclul timpului pierdut, numit zadar!
Un fulger scurt strabate din turla bizantina;
Se-aprind in jur fitilele din sticle-n zgomot tern.
S-a dus idilic vis, revin la fad patern
Se-ntoarce lumea-n haosul banal E iar lumina!!!
29.06.2011
|