de Daniel Aurelian Radulescu
Papa, te am din nou in minte
Atat de bland, uman și drept;
Cel ce-mi cerea sa fiu cuminte,
Mai ințelept ca el, deștept.
Iți simt pe-obraji perii din barba
Cand ma strangeai la piept de dor,
La Montreal in parc, pe iarba
Te laudai; "Am un fecior!"
Iți simt pe umar palma calda
Și rasul ți-l aud, ștrengar.
Din sange, al tau, inima-mi scalda
Te-aud; ma-nveți abecedar!
Imi pipai piept -ca sunt ca tine
Cu forme un pic mai voluptoase-
Sa fiu și eu sprijin de bine
Un trup și suflet, carne, oase.
Nu mai am altul de prieten,
Caci azi numele-a disparut
Și-n loc de aproape suflet ieften!
Cu ochi inchiși te ating Trecut!
Sunt pana ta de mandolina;
Ține-ma in degete pe struna
Sa-mi spui și mie, moartea-i lina?
Sa-ți fiu aproape os, taciuna!?
Sau lasa tata, poate-oi sta
Inca puțin, sa te port fiu;
Sa-ți spun, din cand in cand, papa,
Doar eu cuvant, sa te țin viu!
Sa nu ma uiți, pe unde-oi fi,
Ca-ți port nume și gene, lacrimi
Și brațe sa-mi intinzi Sa știi
Ca vin sa-mi spovedesc din patimi!
24.05.2012
|