de goeteri
Ce componenta universala suntem
Sa ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazam, ce le-am deschis cu cheie
Ș-apoi pașim spașiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.
Ne-avem in lupta surda cu hazard
Ce vrem sa-l stapanim far-al cunoaște;
Si-așa ne-am dat la suflet, Craciun, Paște
Sa nu fim bila dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi in vise ce traducem
Intr-un real, ce-l fabricam cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Sa preschimbam sfarșit, eternul sa-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupam doar "fizici"
Uitand, morala, sufletul, de-a naște
Ne cautand, doua milenii-n urma, intr-un Paște
Ce-l veneram umili, nefiind inca amnezici.
Ma-ntreb ades de ce-avem referința
Trecutul, recitind Sofocle, Aristotel
Ce evoluții suntem, de ne-am schimbat țel?
Demni suntem oare d-un Christos și d-o credința?
Eu uit de mine-n fiecare primavara
Chiar de-ntrebari imi pun, ma las purtat
Pe un parfum de flori și de tamaie, inalțat
D-un har, creat de mult, de mult, odinioara.
Regret amar ca-ncet timp nu-i la fel
La inviere; hoarde ades de circumstanța
Se duc intr-o cutuma, vide de substanța
Nu cum bunica m-așeza-n genunchi de mititel.
Tot sper trecut, credința, oameni Vor renaște
Sa fie iarași ca un ciclu nesfarșit, iar o Mesie
Sa reintregeasca suflete hidoase intr-o Tiopie?
Sa fie lumea o smerenie intr-o zi de Paște???!!!
22.04.2011
|