de goeteri
E inuman sa te tot lupți cu prostul,
-Imunul la gandire, rațiune-
Veșnic in "contemplațiune"
De propria-i universala loțiune;
Soluția ce-o vede numai el agnostul.
Cuvintele la el n-au importanța,
Oricum nu se cunosc, nu se respecta;
Orice-i propui ideea e infecta
Și știința-i o creație defecta;
Raspunsu-i dos de palma-n aroganța.
O viața am trait cu crez in vorbe
De-a ticlui-n retur de ințeles,
Dar plan sfarșea adesea in regres;
Extaz privit cu lipsa d-interes,
Iar sfatul devenea un "nas in ciorbe".
O zi mi s-a deschis profundul craniu
Și explicația-i pur puerila;
Ca nu suntem cu toți pe-acceași grila
Cand fapta-i harțuire pur labila
Și s-o comunici riști un minim straniu.
Ma narui in total inexplicabil
Caci prost ce sunt nu pot sa ințeleg
Cum sute, mii sunt judecați "intreg"
Și-ades sunt tocmai cei ce totul "dreg";
E clar, sunt un inept Ce lamentabil!?!
PS
Aveți cumva raspunsul implacabil
Sau e deja real inexorabil,
Definitiv, parcurs irefutabil!?!
03.03.2011
|