de Daniel Aurelian Radulescu
Ma intreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
In țara mea pamant perplex?
Ca-n timp ce hoții-s in conex
La varf de neam; prin dregatori
Se leaga la dosar cu sfori!!!
Nu cu catușe! Nu-i perplex?
De arat cu degetul convex
Eu "hoț", scarbit de judecata;
Ca ou, ce am pe-un an, nu-i vaca
Și-a mea-i gaina! Nu-i perplex?
Dar totu-i bine, in scris Codex,
Ca toți ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, imparat perplex?
Primarii is primii la anex
De tot ce-n timpuri nu visau;
Ca azi nu-i "Sfat", e un bau-bau
"Popular" Democrat, perplex!
Tot dau in gropi, sau urc apex
Pe neaoșe cai ca-n savane;
Ca și bordura-i milioane
Aici, cu asfalt cascat perplex!
Ma pierd de proști fara complex
Parlamentand, mulți, șase sute
Și alți de-ai mei, de școli prea multe,
Stau toți cruciș, tampiți perplex!
Cu amenzi din neavut, latex
Mi se intinde pielea goala
Și hoți din pușcarii, ce-s școala,
Ies tot bogați! Ca-i vad! Perplex!
Viața-i divertisment, doar sex
Cu trei de "X" manjind ecrane;
Nuvele tele, nu romane,
La burta goala Ce perplex!
De limba nu mai zic, de "dex",
Ca "alfa", bete" azi sunt rare;
Ceva grecesc, de prin fanare
Deci scris și vorba is prea perplex!?!
Iar daca incerc la ziar telex
-Sa ma plang lui de nedreptate-
N-aude nimeni; surditate
E laitmotiv, motiv perplex!
Nici scara nu-i dupa cortex,
Ca nu sunt trepte de valori;
La varf stand cei cu capu-n nori,
Intunecați pan' la perplex!
Mi-e mintea in doua, un duplex;
C-o parte-i vis, primit minciuna,
Cat ochii ii țin inchiși Ca luna;
Ce-i vad doar nevazut, perplex.
Oi fi eu singurul index
Cu țara neam, un individ,
Sau trași in piept, toți apatrid,
Ne-au dat-o gol? Un tun per plex?!
Mi-e țara toata un circum flex,
Adica un fel de circ; c-o droaie
Ce fac orice, ce cap nu-i taie
Taind de la toți, lor Perplex!
18.09.2013
|