de Daniel Aurelian Radulescu
Clabuc de vata, parvenit spiritul din noaptea zilei,
Odata cu invierea iși țipand, mult așteptat, prezența
Așa a inceput, fugarnic precum clipa, timpul ce-l menit
Sa imbrace un corp felin, intr-un incet, plapanda existența.
Neajutorat de orb, firav ca un miel pufos de Paște
La scara liliput, cerșind lumina albului pe-un sfarc de lapte,
A copleșit Pamantu' incet, incet 'ntr-o joaca ce se naște
Nespusa, ca nu-s vorbe; o dragoste fara pretins retur, perpetuata-n fapte.
Și-n albul pur de inceput rasar culori inchise in pete,
Cum pictorul naiv azvarle guașele 'ntr-un calcul alandala
Ca-n jocul de-a natura, c-un tablou nascand din panza, pe indelete
Storcand de albastru' cerul, ca sa-l puna in iriși ce inlacrima cerneala.
E tot mai mușchi plușat și-i plin de inteligența inuita,
Caci ințelege orice, raspunde cu mult talc prin tonuri diferite.
Uman domesticat, in suflet atașat, cu o limba nevorbita
E un mereu aproape, veșnic așteptand imbrațișari dorite.
Pana intr-o zi, cand rut, nestavilit mesaj, razbate orice fire
Și simțul e tumult peste-orice risc, chiar peste moarte;
Ce nici n-ar fi, doar sex este eterna, dulce ispitire
E parca prevestiri de rau, de exces, de neștiute soarte.
E batalia vieții; parca a și-o da e totul, unic țel
Doar pentr-un dram de neștiut, placut, amor
E scrisul de-un pisic ajuns adult, ce-a viețuit nițel,
Misterios de scurt, de-o existența Așa pisicile se mor!
E despre Petty, cel cu ochi de cer, de care imi este atata dor, mi-e dor!
26.10.2013
|