de Daniel Aurelian Radulescu
Cat n-ai pierdut parinți, bunici,
Ești rasfațat inca de soarta;
Singuratați nu-ți bat la poarta
Intreg ești inca tot, pe aici
Nu știi ce-i inca suferința,
Cand plaga, altora o credeai
Ți-e episod; cand nu mai ai
Un lucru, poate nici credința
Ce-i caldul așteptat acasa
-O mana in par, un strans la piept,
Un imprejur, bine- is defect;
E-o lipsa in scaune la masa!
Cand pierzi alaturea de sange,
Iți pierzi procent din tine, trup,
Ganduri; nu mai ai tot și grup,
Mai puțin e El, ce te-ar plange!
Stai tot mai des ingandurat,
Te condamnand de bucurii
Ce-ai tai, in țarina fara vii,
Nu le mai au și-l simți pacat!
Ramai incet tot mai stingher,
Te cauți parte-n noi copii
Dar altfel sunt; in zbor, zglobii,
Pana ce-i lași La rand, toți pier!
23.03.2013
|