de goeteri
De ce vindem doar spațiu, nu și timp
-Negand suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobaind-
Inlanțuit-margele de-ani lumina-n infinitul migmei.
Lipsiți de simțuri, ce le credem top,
Neputincioși sau doar cuprinși de lene,
Insinuam, la legi, doar limitari de scop
Și ne purtam para-deștepți, in anateme.
Planeta, cosmos, le-mparțim felii
Și partajam avari doar materialul,
Uitand dimensiunea, timpului de-a fi
Pierduta-n lupta cu irevocabilul.
Credinței fii, sau produși de selecție,
Perfectu-l renegam pentru handicap;
Proștilor neadaptați, le oferim protecție,
Discriminand normalul cap la cap!?
Sper intr-o lume, numai de roboți
Cu ideal, ce pururi sa domine,
Sa-l merite nu minți de doar doi coți
Și timp sa aiba, ce-i valoare-n sine.
Șans-am avut-o -in mai multe manșe-
Progresului, ce ne-a fost harazit rapid,
Dar nu ne cumparam organ -trupuri in tranșe-
Spre-a supaviețui perfectul individ.
E-o minima cerința-n fapt real
-La un partaj, determinat valoric-
De-a dedica din timpu-ne areal,
La Terra-n mers, ce-o pierdem euforic.
Ce-i sigur; c-avansam in involuție,
In misticismul propriilor religii,
Cu teorii nepuse-n execuție
Perfectu-l pierdem, timpii in vestigii!
Ieșirea unica-i de-a imita natura
Ce-și reinoiește timpul canibalic;
Amestecand peren cu aventura
Neconcludent de-i etica sau animalic!
11.11.2010
|