de goeteri
Sa pierzi, e implicit sa ai;
Mai mult decat pe tine, un integru
Sa-ți faci balanța intre alb și negru;
Caci nu poți pierde, ce de preferința, dai
Ba inca, te poți pierde, relativ,
In parte sau total, in circumstanțe;
Avutul de o viața, in instanțe,
Sau parte, fara noima sau cu un motiv
E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viața;
Ca și cum existența-i simpla ața
Ce-o rupi faci nod. Sau este-un simplu cuget
Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Sa fie doar un tas cu dedicații
In care unii au prescris nereușite;
Un tur de maini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar caștig și incantații?
Și oare cine ține talere egale
Și cum imparte greutați nemasurat?
Cum apriori poate fi-neinduplecat
D-inechitatea; lux și fericire cu spitale!?
Sa fie doar un minus din egal;
Din ce a fost scazut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?
Cum se accepta, in singur Univers,
Doar instabilitate și incerta pace?
Suntem sortiți, fara de schimb la a bine-face?!
Lasați-o moarta, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
17.09.2010 |