de goeteri
Va spun din proprie experiența
-Ce-am caștigat c-onoare și cu chin-
Ca-n țara, unde-am-nceput o existența,
Imi este spre rușine, stramb destin.
E-acolo, unde de vorbesc, sunt injurat,
Chiar de incerc din propiile-mi puteri,
S-o-nvaț; sa nu mai cada in pacat,
Sa nu greșeasca precum alți, pana mai ieri.
E țara unde vin, ca-i casa mea,
-Din pantecele ei m-am facut om-
Dar tot ce-aduc caștig, mi se tot ia;
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau strabunii inapoi,
-Ma fura de țarana unde-au fost-
Și n-am nici ajutor, nici de la voi;
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost.
N-am drept nici sa-mi fac singur adapost
Pe cimitirul trecerii de timp;
Unde-au salaș ai mei și-au ținut post
Și m-au nascut crescandu-ma-n rastimp.
Printr-o minciuna mi se ia mașina
De pe taramul ce-i al meu cu acte;
Avize n-am, ca n-am dosar cu șina
N-am voie sa-mi fac casa, sa-mi spun carte!?
Nevinovat ma pierd printre procese
-Ca nu mint, spaga mi-e uitata-
Iar vinovaților nu-i cazul sa le pese,
Caci le platesc pierdutu-n judecata.
Sunt zilnic mai scarbit, irevocabil,
C-o țara mi-a furat poporul meu;
Mi-a luat și dreptul inalienabil
De-a fi bunul produs, de Dumnezeu.
Nu pot fi-n țara mea nici imigrant
-Scursura ce nu stie furt, minciuna-
Sunt pur și simplu nimeni, ignorant;
N-am drept la spus, sunt sursa de ranchiuna.
Și ma topesc de dorul de trecut,
-Dar nu mai vad, pe strazi, dintre ai mei-
Sunt doar alb-nergru, evului film mut;
Sutana dintre atați arhierei
Un biet profug, un naturalizat,
Ce mi-am lasat copii -uitand genetic-
'n pamant strain ce m-a exorcizat;
De necredința, lipsa d-omenie, de patetic.
Sunt doar un navetist de circumstanța,
In viața, ce-am greșit fugind de rau
Și m-am intors -crezand in importanța-
S-ajut pe-ai mei, sa nu cunoasca hau,
S-acopar haul, melancolic, ce mi-e rana,
Sa fiu printre batrani in a mea țara,
Sa plang in cimitir, in vechea strana,
Sa-ncerc sa imi scot semeni din ocara!
Din școli, ce le-am facut p-aici ș-acolo,
Citind și exersand de zi cu zi,
Valoare n-am! Alții și-o striga in tremolo;
Facuta pe furiș, doar pe hartii.
Am gust de-a spune, fara de oprire
-Caci inima vreau toata s-o debarc
Și-ntreb de am vreo șansa, la citire-
Sau imi pun țeava langa tampla, s-o descarc.
Fric-am sa mor, aici, sa fiu lignit,
Un nimeni care sunt, din intamplare;
Și-un Paunescu ați negat și rastignit!!!
Unde-am uitat sa veneram pe cel ce moare.
Așa c-o sa ma-ntorc, de unde nu-s,
Sa plang, de unul singur, nedreptatea
De-a fi, printr-o greșeala, un produs
De popor, țara far-a ști umanitatea!!!
07.11.2010
|