de goeteri
Ce zgomot surd imi da fiori
Și-i repetat și-i miez de noapte?
Stau cu prieteni la o carte,
Cum stau in viața adeseori.
E un sinistru neințeles
Ce bubuie in suflet, tample,
De mister ce-ar putea sa-ntample
Pe-asfaltul morții-n contrasens.
Am parca o strafulgerare
De suflet ce-mi cedeaza straniu;
Aieve aud geamat in craniu
Și fug in buhait ce doare
Alerg, nu știu de ce am frica
D-un neștiut ce-l presimt rau
Ma-ndrept ca sunet spre ecou;
Simt inima ca-n hau imi pica.
Impact dupa impact din nou
Vad roți ce sfarteca din trupuri
Cum solzi din aripi iși pierd fluturi
Ma metamorfozez erou
M-arunc printre mașini nebune
Ce alearga, calca și zdrobesc
Doua gramezi și izbutesc
Sa vad in noapte doua urme.
Nici nu mai sunt forme umane,
Doar doua umbre de movila;
Intrezaresc cu greu copila
Turtita-n sange și creioane
Are-un rucsac impaștiat
Cu coli, caiete de desen
Și langa trup de-om mutilat
Sta o icoana veche-n lemn
Și plang și țip și vreau sa mor;
Is in prag sa fiu zdrobit de faruri
Prin negura cu moartea-n daruri
Ma doare capu-ngrozitor!
Ma uit pierdut in sine, in jur,
Urlu la nebunia fugii;
Nimeni n-asculta țipat rugii
Le caut suflete imprejur.
Aud sirene și amorf plec,
Ma-ntorc in lumea celor vii;
Imi vad ghiozdanul la copii
Ma mor, in lacrimi ma inec.
PS.
Pierzare-n duet in timp real pe DN1,
Intr-o noapte de groaza din 2001.
19.03.2011
|