de goeteri
Sunt pe alee ! Ieși din casa !
Ma vede-o lume, cum ma plimb !
Ori tu nu știi, ori nu iți pasa;
Ca nu mananc și nu ma schimb.
De doua zile am vedenii
In minte, nu mai este loc.
Imi zboara gandul la tampenii;
Sa nu mai fiu, sau sa-mi dau foc.
De cand ai spus ca nu mai vii,
Alerg pe strazi nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi
Caci des ieșeai, facand plimbare.
Vecinii se uitau la mine
Ca nu ii vad, eu ma faceam.
Ma palmuiam peste picioare,
Sa-i derutez; ca le vorbeam !
Treceam in sus și iar in jos,
Cu mintea-n nori și ochii ficși
Și era cald și timp frumos.
Tot ma intrebam, de mai exiști ?
Și cainii toți, in curți fac zgomot
Și iuțesc pasul cum n-aș fi;
Aud in treacat ca un hohot.
Arunca pietre, mici copii !!!
Și-n loc s-apari, cum prevazusem
Cand poarta, iata, se deschide
Bunica ta, ce-o mai vazusem,
Imi da in capcu o tingire
Și de rușine, nu ma doare,
Zambesc prostește, catre ea
Iți mulțumesc mult, mama mare;
De unde-o aica nu e grea ?!
25.05.2010
|