de goeteri
Te pierd și nu e prima oara,
Ma rog sa stai și nu e chip
Te-am cunoscut in primavara;
Ca-ntotdeaun-a fost un "clic".
Ești partea din recent tumult
De incercari, valorizanta,
Crezand c-a minte-un juramant
Ne face viața trepidanta.
Nici nu incerc mai mult sa dai,
E-ndeajuns, la ce obțin;
De-ai fi jurat pe drept, sa stai,
Ma linișteam, scapam de chin.
E plina lumea de frugale
Cu zbor neintrerupt, de vise,
Cu infruptari, printre escale,
Cu infinituri des promise.
Doar singur timpul ne discerne
Și-ntoarce din pedepse date
Cand trupul frumuseți iși cerne
Și pierzi sublimuri caștigate.
Sa nu-ncerci sa cerșești trecut
C- "a fi "e un infinitiv;
Ce-ai cumulat in petrecut
Se scade-n fizic, la activ.
31.07.2010
|