de Daniel Aurelian Radulescu
Se picura gri, dand luciu de lac
Și geamul de sticla se pare a curge
E timpul, de suflet, ce vara și-o plange
Și pasari, arar, vor s-ascunda, se tac.
E tot nemișcat, doar crengi griul crapa,
Sau note, de stalpi, portativ țin de fire.
Doar umbre se ascund sub gluga de capa,
Ori cupluri se strang, și-umbrelind spovedire.
Se pierde și gand in griul in tonuri,
Cu vise in diluții, uitand inceput.
E tot un alb-negru, solo-n diapazonuri
Ce nici nu se aud Un ecran de-un film mut!
06.11.2013
|