de goeteri
Sunt ca un pom incercuit de ani
Și nu pot sa ma mișc de radacini,
Apasator, de multele tulpini
Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani.
M-am intins ramuri sa fiu multe cuiburi
Și-am pierdut tot ce-am adunat in frunze
Și gaurit mi-am vindecat din scorburi
Cu triluri Timp mi-am incantat cu muze
Și florile m-au parasit in fructe;
S-au dus semințe, nemaiștiind de carne
Și am ramas nins, golaș pe creste abrupte,
Tot nemișcat, nici vant sa nu rastoarne.
Am plans cu seva dupa putregaiuri,
De ras nu știu, ca n-am fost mangaiat
Decat in vaiete de-un Pan, rapsod de naiuri
Iar cer sa zbor, adesea am implorat.
Mi-am facut umbra singur și-am și dat
Și nume-n coaja mi s-au scrijelit
Poate-am iubit, ca șișul incrustat
Cand s-a infipt și drag mi-am altoit.
Cata padure-s mame, tați cazuți,
Fara o vorba, doar ma leganand
Intrebator de pomu-are virtuți
Și nu știu; vantul n-are niciun gand!
Ma privesc singur oglindit in picuri
Din ploile ce m-au spalat, m-au facut mare
Și n-am alt dor decat sa mor hartie-n plicuri,
Impraștiat scrisori din Luna, pana-n Soare
24.07.2011 |