de Daniel Aurelian Radulescu
partea mea, de pasare ușoara,
iși tot pierde din pene,
privirea agera-i tot mai alene
și totuși, timpul zboara
și cainele din mine, bun,
nici nu mai latra, nu pazește
ce-am, nu mai gonește
nici stihii, pe-orice ne-bun
nici vorba de vreun leu, rege,
caci scaunele-jilț sunt ocupate
de mulți alergatori palate,
is multe, nu mai am vreo lege
noroc ca i-am citit pe Platon, pe Seneca
și gandul mi-a ramas ingreunat,
atat de greu ca nu-mi poate fi, el, luat
ma redescopar singur, zilnic Eureka!
PS
și ce sa fac acum, sa plang
ca nu știu ce fac alții, ai mei,
ce sunt nu, au fost, ei, zmei
și n-au citit cum oare se re-strang
din pierderi, un intreg se mai ajung?
25.08.2012
|