de Daniel Aurelian Radulescu
Am fost ouat in mai devreme
Și ce tarziu realizez
Din obiceiul fara miez;
De-i adevarul puf, sau pene?!
Sarbatorim toți aberant
Venirea-n lume, delivrarea
Și nu-nceputul, procrearea
Cum n-am fi noi cel important!?
Cat fals, e atata nedreptate
Cand m-am schimbat; intai celula
Și strugure, o libelula
In cocon, un cerc c-un șir de spate
Am fost o beluga, doar creier,
Cu membre ca de salamandre,
Un pic cațel, un șir de meandre
Pana sa-mi strig ca sunt! Cum greier!
Apoi, is-o pierdere antuma
Ca-n mare sunt cum am fost mic;
Doar lung și mai deștept un pic!
Un fel de fel, sol de cutuma.
Revendic minim noua luni
Ce-au fost cat o eternitate;
Un patern, nu paternitate,
Pe-un flux matern clonand strabuni!
E drept am fost favorizat
De-o mama, un tata cerți, reali
Cu gand sa-i fac eu imortali!
Caci ciclul nu mi-au avortat!?!
08.02.2012
|