de Daniel Aurelian Radulescu
Va tot aștept, din nou, sa stam sfatoși de vorba
Despre cum este in rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți impreuna și mama face ciorba
Și daca va iubiți, la fel, parinții mei?!
S-a scurs atata timp, fara sa va revad
Și n-aș vrea sa va uit; din minte-mi pun condei
Sa va refaca chipuri La voi nu e prapad?
Sau de-i, nu-i bai? La braț sunteți, parinții mei!?
Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine va asculta povețele-n crampei
De moarte pentru viața, ce-n șoapte le-ntorceți
Va șușotiți și-acum, cu drag, parinții mei?!
Va pun o intrebare, așa copilareasca,
Ca inca-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Sa-mi puneți un mesaj, sau ingeri sa renasca
Suflet Suflet ce-l am din voi, parinții mei!?
Și-acolo, e vacanța sau tot munciți intr-una
Și cui mai dați bomboane, cui intrebați; "Mai vrei?"
Va mai mandriți cu mine? Cine mai suna acuma
De peste mari și țari? Va e dor, parinții mei?
Și daca ați plecat, n-ați luat bilet retur
Sa va intoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, sa dați un tur;
O mangaiere doar, s-o simt, parinții mei!
Ca știu, voi n-ați avut atata timp de voi,
Poate-o sa-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar in voiaj sa scap de rau, nevoi
Și sa ne intoarcem toți, c-am timp, parinții mei?!
Voiam sa știu și daca singuri sunteți pe-acolo,
Sau va aveți cu toții -frați, veri, toți ingerei-
Ca sa le spuneți voi -ca am vocea in tremolo-
Ca un dor nebun ma ia, sa vin, parinții mei!
Sa-mi spuneți voi, curat, de viața chiar exista
Și trup de e-o himera, ce mi-o ador?! Și ce-i
Mai important sa fac, cat inca pot; o lista,
Sa va aduc de-aici, din iad, parinții mei?
Sa știți c-am invațat cum pot sa fac, sa zbor,
Caci pot pe nori sa sui, chiar daca norii-s grei
Și pot sa iau, datornic, o scara sa cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, parinții mei!
Ma uit pe cer; oh, ploua cu lacrimi, dragii mei!
10.05.2012
|