de goeteri
Sunt femecat cum se pravale apa
In șuvoaiele de picuri grei și ascult
Din Mariane, inecat mesaj, din groapa
Abisului adanc de timp, peste demult.
Ma-ncant in cantul-ropot de pe tabla
In mii de cai galop; cum ralul pulmonar
Venit cu aburii -stand ingeri, ca sa cada-
Din tau, savana-n raget, ruga de altar.
Ma spal prin canioanele din creier
-Odata cu torentul de-amintiri-
Ma prabușind in melancolicul descreier
Necontrolat purtat, apos in naluciri.
Ma las atins de picurii-n masaj
Pe piele, din durerea raului de-azur
Ce-mi strange timp in umed derapaj
De suflet raspandit, fara control, contur
Am tremurul in barba, dar sunt pur,
Spalat pe bronzul aramiu incins de soare
Sunt tot topit și-o umbra de-abajur
M-acopera, șoptind"E ploaie și te doare"
25.06.2011
|