de Daniel Aurelian Radulescu
nici nu mai știu, mașina-i doar un fier plin de fluide
sau este și viteza, stopul, aparența, aer ce-l consuma
și-l varsa noxic cat prin normele suratelor valide
i s-a prestabilit memorie in creierul sclipind de-o bruma?
unde oprește firul derulandu-se din pudra de carbon
al microfonului ce canta sau cuvanta acetilcolina
pana la spiritul in undele eterului ca duhul din amvon
ce rascolește neințeles in meditația ce inim-o suspina?
palpabilul este doar pipaitul, simț tactil de molecula
sau e-un fuior in acelasi timp, nimic, imensul ce exista,
eliberat sa nu sufoce suflu' c-o apasare de spatula;
nu-i numai sputa stearsa, iz, nedefinitul din batista?
deci nevazutul vid, aura-n boare, cald de raza
sau recele de gheața fara apa gheții, daruirea,
cautare eterna ce mintea fara de suport cuteaza
departate amintiri, vis ramas vis, inexplicabila iubirea
sunt toate in balonul de sapun purtat de a sa briza,
cu gust inconfundabil ce-i farama din traseul de-o psihanaliza?!?
12.03.2012
|