de goeteri
Sunt prelungit de azi definitiv
in timp,
sunt sfertul moștenit
intruchipat intr-un ecran
cu hașurari de emotiv
citit din pantec de copil iubit
intr-un halou, precum un nimb;
un ecou-grafic Prim cameraman.
L-am benit cast din pur strafund
și l-am spalat
cu mintea-mi scursa
printre o lacrima sau doua,
am tresaltat
de fericire inuita, nepatrunsa,
nebanuita pan-acum; doar gand
neimpartașit, tangențial, ce-aparținea, gandeam, doar "voua".
Nu știu ce sa aleg intai;
ma pierd
de-un bine ce-l uitasem,
unul imbatator, fara de noima aproape,
ca-n fond e-un semn de rau, de-apropiat haihui
de-un rece convențional-fatal, de un dezmierd
la o planeta ce deja cu ai mei o poluasem
cu cant ultim de lebada ce mai plutește inca peste ape.
Sunt dintre cei ce nu și-au dus copii de mana,
doar arar
și i-am iubit nemasurat
așa cum parte-am fost la randu-mi
educat,
insa lasat fara de frau, hoinar
neoblojit, ostentativ eliberandu-mi
singur spirit ce-am transmis la fel, farama cu farama
Și ma resuscitez așa-n neprevazut total, in tot
sa ma reschimb
ca printr-o programare
ce nu mi-o banuiam; sa ma-nsoțesc
pe un neant de-alei de gene-n timp,
sa-mi fiu mereu o piatra de-ncercare
intr-un frumos de nesfarșit dumnezeiesc
peste mesaj direct de la gamet. Doar sange de nepot.
Sunt iarași eu reintrupat, nepoata sau nepot sau doi.
De unde-atata har
de la un boț de fata
cum a primit
la randu-i tatal meu odata;
o nepoata și-alta imediat apoi
ce-mi sta ca o icoana draga intr-o alta zi de calendar
E-o alta purtatoare de sublim, un mit
Un chip plin de zulufi de aur ce m-a-nsamanțat de azi intr-o planeta-ntreaga
Am inca-n cenușiu un scrijelit de-o pata hașurata ecou-grafic Și despre viața ma intreaba!?!
11.05.2011
|