de Daniel Aurelian Radulescu
Fulger, aș vrea sa țin in palmele facute pod,
sa strang ca intr-un cauș
ceva nepieritor
și sa imi ard din munte, sa ma fac fum, un nor,
sa scanteiez pe cerul jucauș
intins intr-un venin miriapod
atotdistrugator,
o bula de lumina ca de pluș,
ca un vampir, doar brațe, dinți, apod
și veșnicii sa dau, din mușcatura ca de un arcuș,
din șerlac imi scuipand tunet, fior
poate o-i fi Dumnezeului, un punct de aratator.
31.03.2013
|