de goeteri
E strada pustie
De pasul știut,
E doar mintea vie
De visul pierdut.
E-o obrazul livid
Ce nu se-nfioara,
E suflet arid
De plumb Nu mai zboara.
E sunetul mut
De glasul de mierla,
E chipul de lut
Fara luciul de perla.
Is oglinzi inegrite
De dorul de zambet,
Sunt lumi pustiite
De trupul de-ncantec.
E vantul mai aspru,
Lipsit de-adiere
E totul dezastru,
Lipsit de placere.
E timpul sarac;
Nu mai are bataie.
E ruptul copac
Rigid, ce nu-ndoaie.
E-abisul mortal
Din pupila plapanda
Inchisa frugal
De soarele-n panda.
E banca din parc
Ce n-are fior
Zdrobit, fara arc,
De suavul fuior.
Pe scenele lumii
Nu mai e niciun gest;
Actorii-s nebunii,
Iubirea-i incest.
Pamantul se plange
In tril de viori,
Lasat fara sange
Din seva de flori.
Nu mai este mireasma,
Doar fad ce adie
Coșmarul-i fantasma
De EA n-o sa vie.
E noaptea-n șirag;
Nu e zi, nici lumina
Nu mai e niciun drag;
Nu-i suav EA-i de vina!
E cerul golit
De locu-i de stea,
E gandul umbrit
De lipsa de EA.
E totul ce nu-i,
E picul gigantic,
E lipsa oricui
EA-i eternul de antic!
05.04.2011
|