de Daniel Aurelian Radulescu
S-a pravalit luciul de stele din intreaga bolta
Din cele mai indepartate colțuri, se facand farame
Pe-o coaja de telur cu vantu-n vele și parame
Ce și-au pierdut busola Sau seceriș ne vor, recolta?!
E campul plin, ca totu-i plin de ace inghețate
Boldind in pielea calda, se-ncercand s-o crape
In pravaliri criotice lasand priviri crispate,
Vrand tot ce nu-i alb pur, geros friant sa-ngroape.
Pana și dare-s albe, ce erau uliți, drumuri
Și casele-s igluuri, mașinile-s doar fiare.
Reper nu mai exista, pe coș ies albe fumuri
Și mintea-i inghețata Neputinciosu' o doare.
Doar trecatori-s negri de-un negru trecator
Și pomii-s piscuri sure din loc in loc; ce scutur
Cu mana-ntinsa aripi, c-am gandul zburator
Și-s plin de vise inca N-aș vrea sa mor, sunt flutur!
Este și ziua mea; feb' paișpe ce-nca bucur
14.02.2012
|