de Daniel Aurelian Radulescu
Urasc pe omul bestie, animal;
Țaran perfid, sau "domnul" din cvartal,
Ranjind cand c-un picior lovește
Ce nu cuvanta, nu știe "greșește",
Otrava pune, lanțuri cu capcane,
Pui nedoriți arunca din balcoane
Snobul ce crede c-animalu-i lesa
Și viața nu-i de nu are adresa,
De nu-i a lui, "unic", proprietar,
Stapan printr-o meteahna de primar,
Ce l-a-mpamantenit, demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespalat cu lot in folosința,
Luat lu' boier, demult, de neputința
Otrepe humanoide ale rușinii,
Petiționand orice, cu cultul vinii
Ca altu-o are, nu el, totdeauna
Parintefil ce-și lauda odrasla; "e una,
Cea mai deșteapta", ca mereu se scoala,
Sa caște gura-n parc, pe banca fara școala
Și țipa-n contestații protestande;
"Copilu-a fost filmat" și mințile-i bolande
Sunt de la carte multa, incalcita
Și-n cult se drege oaia ratacita
In acatiste pe bani la popi popiți
Și șpagi la dascali, mentori convertiți,
Mințind o țara, o lume, c-au diplome
Tineri partinici scoțand spuse-vome
Intr-un limbaj de imbecili fanatici,
Sa-și faca stare tineri, sau tomnatici,
S-ajunga ca și tac'su, ma'sa, bine;
Parșivi saraci in aur și burți pline,
Pensionați de boala-n lene, dar muncind
La negru, fara taxe, se spetind
Sa ia și ajutoare, insoțitori,
Vecin sa iși denunțe, tragand sfori
"Sa-i faca statul blocul, ca el n-are",
Sa-și ia și banii, calzi, pentru iernare,
Sa aiba prime; ca stau sa pazeasca
Sa nu ne fure nimeni lenea stramoșeasca.
Sa ia subvenții pentru glii mințite,
Lucrate in crașme in mințile amețite,
Furand tot ce-i, "ca doar e totu-al lor"
Foști militari, polițiști Un "popor"!?!
Ieșiți, va rog, puțin, la vorbitor
Pentru ceilalți, ce va țin, ei, pe toți, cu tot ce-aveți și ei doar vor!
29.09.2012
|