de Daniel Aurelian Radulescu
Crispare in trup a minții indusa in filete
De simțuri ingradite in strans de rasuflare
Nedusa pan' la capat, intr-o intrerupta stare
De un confort pierdut, abrupt ori pe-ndelete.
Redoare de casant ce nu mai poat' sa indoaie,
De-un translucid sticlos doar traversand priviri;
Refracție orbinda-n ecou cu zamisliri
De gand in atașari, prelins cum gras de ploaie.
Rigid de nepatrunsul brusc asentimental
Ce-atingerea nu lasa nici finele amprente
Și nici atinsu-n sine nu este realmente,
Doar testul virtual, pur imperceptual.
Cuvantul insași rare e, strans picuri ca de gheața,
Scapat prin arctic arc de dinții doar in fanta;
Vorba de-ngheț pe-un abur cu-alunecuș de panta
Ce nu permite urcuș prin viforul de ceața.
N-ar avea parca sange, e albastriu de-azot
Circuland sacadat in stagnante negații
Fara speranța a avea visate aspirații
De ați aștepta dogori din alb, cald creozot.
Fugara apariție-n mister de aisberguri
Cu neștiut volum și neștiute rute
Frangand insesizabil, continuu intrerupte
E-un rece personaj, cum lumanari din leduri.
27.01.2012
|