de goeteri
De ce cu atata ușurința spunem mor
-Tratand și drama-n superficial-
Ne pacalind; luand muribundul in ușor,
Crezand ca-l vindecam cu teatral?
De ce cu atata ușurința ne uram
-Uitand de suferința ce-o produce-
Cand, fara suflet, amiciții omoram
Și punem dragostei semnul de cruce?
De ce cu atata ușurința ne mințim,
In loc de-un pur și simplu adevar,
Esențial; o viața scurta sa ne ocrotim
Neintinate inimi, in perpetuu-amor?
De ce cu atata ușurința blestemam
-Pe cand perverși ne inchinam la sfinți-
Neștiind de crucea, singuri, ce-o purtam,
Ca-i pusa-n capatai, la dragi parinți?
De ce cu atata ușurința radem, plangem,
Din falsele lentile de contact
Și-n fond, fara regret, inimi le frangem,
Traind prezentul simplului impact!?
De ce cu atata ușurința chiar murim,
Uitați, inca-nainte de-a pleca
Inconjurați de-o lume-n țintirim
Ce vrea sa-i dai și-atunci, și-a n-o uita!?
De ce cu atata ușurința ne vrem greul,
Ne complicam, in cercuri, vicioși,
Cu scop de-a juca rol, cum Dumnezeul
Tot rastignind, la infinit, neștiți Hristoși!?!
21.11.2010 |