de Daniel Aurelian Radulescu
Nu mai am azi un alt exemplu de umilința,
De bunatate, pe un chip contemporan
De atat bun simț, de-un alt, al meu samaritean,
Iubindu-și țara și alungat spre suferința!
Nu știu exemplul, altul, calmului, caldurii
Și pielea-mi freamata la glas molcom, profund, timid
Cuvinte spuse-altfel, din pieptul nud, torid
De-o viața unica, din secolu' aventurii!
Nu cred ca suntem, așa grav, pe veci atinși
De atata stramb, de samavolnic, de minciuna;
Gudron mazgos, facut sa fabrice amertuma,
De catre vajnici adversari de buni pretinși!
Nu ințeleg, nu va-nchinați nici astazi mintea,
Cu suflet, daca mai aveți, nu vedeți clar
C-avem lasat, ca pe-un Christos, la popor har
Și-l dați uitarii pacatoși, uitand sorgintea?
Nu mai citiți, uitați trecut, de datini, domnitori,
De voievozi, de Sfant Divan, de patrioți
Nu vedeți, chiori, ca ne furam intre noi, hoți
Și ne-au unit, regat intins, regi iubitori!?
Nu-s așa sigur ca n-aveți inca tarie,
Caracter, ochi, pentru o istorie reala
Uitand ca Rege aveți de-un secol spre trezeala,
De inimi langa, sa-i fiți țarii amor, mandrie!?!
02.03.2013
|