de goeteri
Nu-i grava moartea, e doar ascultare
continua fara raspuns, odihna,
rabdare multa, o reflecție de tihna
tot așteptand himerica-nalțare.
Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul cand ai vrea sa spui
și nu știi limba; ești al nimanui,
ca mut, fierband, un nedorit Bacilul!
O accept așa ca este, insa-i straniu
ca toate, rugi și plansete-s zadar;
nici lumanari nu lumineaza, nici arar
macar sa vada cale catre suflet, craniu.
Mereu senzația-i c-aștepți sa-ntoarca
cel dus; i-auzi pana și glasul,
privești in gol mancandu-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog sa stoarca
Ce-ai vrea ca-n timp sa fi spus tot!
Mai rau, nici gust n-aveai de ascultat;
te speli c-o lacrima pe-obraz. Pacat
ca doar acum vrei imposibilul Netot!
Om o invața vreodata ce-i repausul;
sa stai s-asculți, s-ai timpul sa privești
tot ce-i aproape, trecator, așa cum ești,
ca ști c-o zi o sa petreci la fel, spre haosul?
28.10.2011
|