de goeteri
Traiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau inca; multe primite, neintrebat de le prefer.
Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodata nu voi ști
cum m-am nascut, cand am ieșit, intrat, venit și nici cand voi muri
Nici cel puțin de cat de bun am fost nu știu sau cat de rau;
n-am calitatea sa ma judec singur, altul mi-e calau.
Nu știu, oricat m-am pregatit -și cat m-am pregatit- de-am competența
Pana și-n dragoste cutume mi s-au dat Și mi s-a luat din existența.
Ma uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, intr-o primavara, dupa ploaie;
ce neinsemnat sunt, nici macar un punct, nici cel puțin un licarit-vapaie
Ce mult aș fi dat totul, m-aș fi dat pentru-a ma ști, pentr-o parere,
sa știu mult peste timp, candva, de voi fi parte din repere?
Dar n-are rost sa m-amagesc, in fond sunt doua emisfere
ce greu, ce greu le-am caștigat și-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc ca singur mi-am fantomele de libertate, ma strecor citindu-mi ere
ce-am moștenit și-așa-mi mai prelungesc pulsații de pulsar, in lungile-mi artere..
Ma-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevazut ce-i la vedere,
incorsetat printre piroane, rastignit pe-o cruce sangeranda de repere
10.05.2010
|