de Daniel Aurelian Radulescu
Cand dragostea incepe sa se scurga,
Nu mai e unica ce-a fost candva, etanșa;
Reproșuri ii iau loc in avalanșa
Și cai din una-s doua sa parcurga.
Din orice zambet, rictus e, sarcasm
Și caldul ochilor e sticla mata, rece.
Raspuns e veșnic "nu" la tot ce se petrece
Și libidou-i sila, din orgasm.
Nu mai sunt fluturașii-n faldul de stomac,
Nici tresarirea de intalniri, surpriza
Dorința de caștig de suflet e-o remiza,
Iar inima doar un ceasornic cu tic-tac.
"Iubit-o", "dragule", au devenit tabu,
Cuvintele de-amor tot mai jenante,
Pana și gesturi tandre-s ezitante
Pronume personal nu mai e "ce faci, tu?".
Nu mai raspunzi la simplul "ce mai faci?"
Din telefonul glasului fidel
De multe ori pe zi, tanjit apel
Nu mai intrebi de-mi place cum te-mbraci.
Nu mai fumam, sa-mprumutam țigara
Dorind-o uda in dulce sau cu ruj
Nu stam de mana-n drum pana la Cluj,
Doar gand pierdut pe șinele-nspre gara
Nefericiți stateam de mana și-n mașina;
Acum plecam pe rute separate,
Ferice-n evadari de "job" tarziu in noapte
Și-mbujorari de-o voce, ieri straina.
Și florile au disparut, nu se mai poarta
Ca gelul parfumat de ras, uitat;
C-oricum la moda-i durul, mai barbat!
Anacronic e mers la braț, la toarta
Iatacul de-altadata de extaz
Cu-nfrigurarea nopții-n așteptare
Nu mai e locul de culcat e doar culcare
Și-arar de-un scurt sarut pe crema de obraz.
Este ca un plictis intr-o cutuma
Și straniu strigate de-ador se aud
De-un flirt nebanuit de langa, "feeling" crud,
Șoptit de-un vechi cuplet se veștejind in bruma
Și tresarirea se renaște-n fibre,
Pe aripi palpaind bataile in piept
In nopți visand cu ochi deschiși; deștept
Și mintea iar plutește-n coardele de libre!
29.02.2012
|