de Daniel Aurelian Radulescu
E un cald imens in fundul pieptului in timid tremur
Urcand pe scari de templu, acum ajuns la porțile de școala
-Cea dupa alte școli- ce inchide ciclul scrisului ce umple coala
Și numai eu simt nemișcarea timpului In emoții ma cutremur!
Patrund pe sala inalta cu ușile masive in lemn sculptat
Și ochii imi topesc brunul din tablii, avizi de chipuri
Ca al meu, transfigurate și ma inșel nu știu ce s-a intamplat,
Ca-s goale; limbile de ceas se pare c-au facut curat Tac-ticuri!
Ma intorc zdrobit de apasarea cerului de-atația meteori
Ce poate au cazut deja și luat cu timpul nu le-am vazut dara
Prin geamul din mașina stau c-ochi umezi, privesc tineri, floare
Și doar ma pipai surd, ma ințep in spini de barbaE dusa aventura!
10.11.2013
|