de Daniel Aurelian Radulescu
Simt ca nu-s vrut, pentru prezența,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atata dat din coate
E timp sa fac o reverența!
Nu-i important har, competența,
Ca peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se inalța afon Vreau reverența!
E ca la școala; nu-i absența,
Ca nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu raspunde,
Ce nici nu știi Dai, reverența.
Toți, peste tot iși dau licența,
Ca-ntr-o prostie aliterata,
Iși diplomand titlu-n erata,
Fara vreun gand de reverența?!
Caci cum poți sa nu ai clemența,
Cand tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, in reverența.
Totu-i intr-o efervescența;
Potența-n fals, furt de valoare,
Intr-o cadența ingrozitoare
Decadența, deci nu reverența!
Speranța-i inca la decența;
Eminența s-aiba iar catare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom da fruct cu reverența!
21.08.2012
|