de Daniel Aurelian Radulescu
Mi-am incorsetat parca gandul in dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu stiu; sa-mi chinui placerea prin cuvinte alese
Mie-mi nu; pentru altii, ce-ar crede ca-i tot usor, far' sa le pese
Ca pas de dans e de cand lumea in acord, de corpurile sublime!
E cantec tot, ce-i aștepți geaman cuvantul pus, ghicit, pereche,
Neașteptat de ce va fi; un paso doble in bang de-un clopot,
Grav cateodata, cum și viața -ce n-o simțim, doar cand e veche,
Sau clopoțel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut in ropot.
Sunt melancolic tot mai des, indragostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu știam ca sunt și ca voi fi un suvenir,
Ma cautand fine farame, cum puzzle, sa ma refac rime
Și cautari in jur s-agaț din ce-am atins și mai respir.
30.05.2013
|