de goeteri
ma bate gandul sa scriu proza
și sa-mi destainui viața;
un parfum de nuanțe-n amintiri
fara vreun atribut de roza,
un mic platou unde-s incolacit o ața,
ce ma mișca, unde-s o paiața
printre figurine, alte pripașiri
acum cat mai e timp, pan' la apoteoza,
cat inca pot sa-mi deapan dintre retrairi!
curios lucru, imi tot fac bagajul
de la un timp; nu știu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot inghesuie-n cuvinte, așalandajul
m-apasa, tot se trece, trece?
cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dandu-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linșajul,
ce nu știi cand și cine pregatește bumb?!
dar hotararea am luat-o clar
din lungul șir de experiențe,
ca devin sumbru cand imi caut rima,
nu sunt ca-n viața un prozaic cocalar,
așa cum sunt in fond, am fost mereu manunchiul de valențe
așa cum toți avem mai multe existențe
deci sunt la fel, nevinovatul care-și poarta vina;
tot eu postaș, expeditor, destinatar,
și vreau sa fiu capabil, sa las vers, sa vad de albul ma exprima?!?
22.05.2011
|